17.07.2018,

JCE
JC ENTERPRISE TRAVAIL TEMPORAIRE S.R.L.
Tel/fax: +4 0249 561.196
Mobil (RO): +4 0726 182.850 - (FR): +33 682 171.541
  Despre noi    Pentru angajatori    Pentru angajaţi    Locuri de muncă    Legislaţie    Contact








Cauţi un loc de muncă?
Trimite-ne acum CV-ul tău.



Cauţi forţă de muncă?
Trimite-ne acum comanda ta.



MODEL CONTRACT DE MUNCĂ TEMPORARĂ
[ DOC PDF ]
MODEL CONTRACT DE PUNERE LA DISPOZIŢIA UTILIZATORULUI A SALARIAŢILOR TEMPORARI
[ DOC PDF ]


Legislaţie

  Agentul de muncă temporară - Autorizare
Agenţii de muncă temporară au obligaţia de a ţine evidenţa şi de a înregistra contractele de muncă temporară în Registrul general de evidenţă al salariaţilor, potrivit prevederilor art. 34 din Legea nr. 53/2003, republicată.

Înregistrarea agenţilor de muncă temporară autorizaţi în Registrul naţional de evidenţă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi se face de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în termen de maxim 15 zile calendaristice de la data autorizării.

Registrul naţional de evidenţă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi
Denumirea agentului de muncă temporară Sediul Codul fiscal / Codul unic de înregistrare Numărul de telefon / fax Numărul, seria şi data eliberării autorizaţiei de funcţionare
S.C. JC ENTERPRISE TRAVAIL TEMPORAIRE S.R.L. Corabia, Olt
Str. Caraiman, Bloc D6, Sc. 3, Ap. 3
RO 33703384
Tel/Fax:
(+4) 0249 561.196
Mobil: (+4) 0726 182.850
Seria A Nr. 0000508
Anul autorizării: 2014

Registrul naţional de evidenţă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi cuprinde agenţii de muncă temporară autorizaţi şi pe cei cărora li s-a retras sau care au depus autorizaţia, se publică trimestrial în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi se afişează pe pagina de Internet a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

  Reglementări
1. Hotărârea Guvernului nr. 1.256 din 21 decembrie 2011 privind condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2012.

2. Ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 208 din 8 februarie 2012, republicat în Monitorul Oficial al României.

3. Codul muncii — Legea nr. 53/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011 (art. 88 — 102).

4. Directiva 208/104/CE din 19 noiembrie 2008, publicată în jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 5 decembrie 2008.

5. Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996 din 2 aprilie 1996 - publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 9 aprilie 1996, cu modificările şi completările ulterioare.

  Ce este munca temporară?
Munca temporară este munca prestată de un salariat temporar care, din dispoziţia agentului de muncă temporară, prestează munca în favoarea unui utilizator.

Munca temporară în lume este un fenomen vast, care se află în extindere permanentă. România se află abia la început în dezvoltarea acestui tip de contracte.

La nivel european, munca prin agent de muncă temporară este reglementată prin Directiva 208/104/CE din 19 noiembrie 2008, publicată în Jurnalul oficial al Uniunii Europene din 5 decembrie 2008.

Din decembrie 2009 a devenit aplicabil în toate statele membre şi Regulamentul nr. 593/2008 din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale. Potrivit acestui regulament, în cazul în care salariatul este angajat temporar într-o altă ţară, el va fi în principiu supus legislaţiei statului de unde provine, şi nu a statului unde îşi desfăşoară activitatea.

Raportul juridic de muncă temporară este un raport triunghiular, implicând, cu drepturi şi obligaţii, trei părţi: salariatul temporar, utilizatorul şi agentul de muncă temporară. Avem de a face cu alăturarea a două contracte: contractul individual de muncă dîntre agentul de muncă temporară şi salariatul temporar şi contractul de punere la dispoziţie dîntre agentul de muncă temporară şi utilizator.

Astfel avem:
Salariat temporar - Agent de muncă temporară — între cele două părţi se încheie un contract de muncă temporară;
Utilizator - Agent de muncă temporară — între aceste două părţi se încheie contractul de punere la dispoziţie;
Utilizator - Salariat temporar — între aceste două părţi nu există nicio relaţie contractuală.

Condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a persoanelor juridice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca agent de muncă temporară sunt reglementate de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.256/2011. Prevederile acestei hotărâri se aplică persoanelor care au încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară şi care sunt puse la dispoziţia unor utilizatori pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestora, precum şi tuturor persoanelor juridice, publice sau private, autorizate ca agenţi de muncă temporară, precum şi utilizatorilor care desfăşoară activităţi economice indiferent dacă au ori nu un scop lucrativ.

Astfel, pot angaja persoane în scopul efectuării unor misiuni de muncă temporară în folosul şi la solicitarea unui utilizator, astfel cum este definit la art. 88 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată, sub supravegherea şi conducerea acestuia, numai persoanele juridice autorizate conform Hotărârii Guvernului nr. 1.256/2011.

Pot fi încadraţi la un angajator agent de muncă temporară şi cetăţenii strîni sau apatrizii, cu domiciliul ori reşedinţa în România, în baza autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă eliberată/eliberat potrivit legii.

Astfel, munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară şi care este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.

Condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a persoanelor juridice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca agent de muncă temporară sunt reglementate de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.256/2011. Prevederile acestei hotărâri se aplică persoanelor care au încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară şi care sunt puse la dispoziţia unor utilizatori pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestora, precum şi tuturor persoanelor juridice, publice sau private, autorizate ca agenţi de muncă temporară, precum şi utilizatorilor care desfăşoară activităţi economice indiferent dacă au ori nu un scop lucrativ.

Astfel, pot angaja persoane în scopul efectuării unor misiuni de muncă temporară în folosul şi la solicitarea unui utilizator, astfel cum este definit la art. 88 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată, sub supravegherea şi conducerea acestuia, numai persoanele juridice autorizate conform Hotărârii Guvernului nr. 1.256/2011.

Pot fi încadraţi la un angajator agent de muncă temporară şi cetăţenii strîni sau apatrizii, cu domiciliul ori reşedinţa în România, în baza autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă eliberată/eliberat potrivit legii.

Astfel, munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară şi care este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.

Contractul de muncă temporară este un contract individual de muncă ce se încheie în scris între agentul de muncă temporară şi salariatul temporar, pe durata unei misiuni.

În contractul de muncă temporară sunt precizate următoarele elemente:
a) identitatea părţilor;
b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri;
c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului;
e) criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;
f) riscurile specifice postului;
g) data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;
h) în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora;
i) durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
j) condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;
k) salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;
l) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;
m) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului;
n) durata perioadei de probă.

În cazul în care persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, urmează să îşi desfăşoare activitatea în strînătate, angajatorul are obligaţia de a-i comunica în timp util, înainte de plecare, informaţii referitoare la:
a) durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în strînătate;
b) moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi modalităţile de plată;
c) prestaţiile în bani şi/sau în natură aferente desfăşurării activităţii în strînătate;
d) condiţiile de climă;
e) reglementările principale din legislaţia muncii din acea ţară;
f) obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau siguranţa personală;
g) condiţiile de repatriere a lucrătorului, după caz.

Aceste dispoziţii se completează prin legi speciale care reglementează condiţiile specifice de muncă în strînătate, condiţiile în care urmează să se desfăşoare misiunea, durata misiunii, identitatea şi sediul utilizatorului, precum şi cuantumul şi modalităţile remuneraţiei salariatului temporar.

Contractul de muncă temporară se poate încheia şi pentru mai multe misiuni, cu respectarea termenului de 24 de luni.

Agentul de muncă temporară poate încheia cu salariatul temporar un contract de muncă pe durată nedeterminată, situaţie în care în perioada dintre două misiuni salariatul temporar se află la dispoziţia agentului de muncă temporară.

Pentru fiecare nouă misiune între părţi se încheie un contract de muncă temporară, în care vor fi precizate condiţiile în care urmează să se desfăşoare misiunea, durata misiunii, identitatea şi sediul utilizatorului, precum şi cuantumul şi modalităţile remuneraţiei salariatului temporar.

Contractul de muncă temporară încetează la terminarea misiunii pentru care a fost încheiat sau dacă utilizatorul renunţă la serviciile sale înainte de încheierea misiunii, în condiţiile contractului de punere la dispoziţie.

Pe toată durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de muncă temporară.

Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabileşte prin negociere directă cu agentul de muncă temporară şi nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

Agentul de muncă temporară este cel care reţine şi virează toate contribuţiile şi impozitele datorate de salariatul temporar către bugetele statului şi plăteşte pentru acesta toate contribuţiile datorate în condiţiile legii.

În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligaţiile privind plata salariului şi cele privind contribuţiile şi impozitele au devenit scadente şi exigibile, iar agentul de muncă temporară nu le execută, ele vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării salariatului temporar.

Utilizatorul care a plătit sumele datorate se subrogă, pentru sumele plătite, în drepturile salariatului temporar împotriva agentului de muncă temporară.

Prin contractul de muncă temporară se poate stabili o perioadă de probă pentru realizarea misiunii, a cărei durată nu poate fi mai mare de:
a) 2 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mică sau egală cu o lună;
b) 5 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni;
c) 15 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni;
d) 20 de zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mare de 6 luni;
e) 30 de zile lucrătoare, în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului de muncă temporară mai mare de 6 luni.

  Salariatul temporar
Salariatul temporar este persoana care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii sale la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.

  Funcţionarea agenţilor de munca temporară
Agentul de muncă temporară este persoana juridică, autorizată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care încheie contracte de muncă temporară cu salariaţi temporari, pentru a-i pune la dispoziţia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziţie sub supravegherea şi conducerea acestuia.

Agentul de muncă temporară încheie cu salariatul temporar un contract de muncă temporară, în scris, în limba română, care trebuie să cuprindă condiţiile în care urmează să se desfăşoare misiunea, durata misiunii, identitatea şi sediul utilizatorului, precum şi cuantumul şi modalităţile remuneraţiei salariatului temporar.

Pentru fiecare nouă misiune de munca temporară, între părţi se încheie un nou contract de muncă temporară.

Contractul de muncă temporară încheiat pentru mai multe misiuni de muncă temporară încetează la terminarea ultimei misiuni de muncă temporară pentru care a fost încheiat.

Agentul de muncă temporară pune la dispoziţia utilizatorului un salariat temporar, în baza unui contract de punere la dispoziţie încheiat în formă scrisă.

Condiţiile de bază de muncă şi de angajare referitoare la durata timpului de lucru, munca suplimentară, repausul zilnic şi săptămânal, munca de noapte, concediile şi sărbătorile legale şi salarizarea aplicabile salariaţilor temporari sunt, pe durata misiunii de muncă temporară la un utilizator, cel puţin acelea care s-ar aplica salariaţilor în cazul în care aceştia ar fi fost recrutaţi direct de către utilizatorul respectiv pentru a ocupa acelaşi loc de muncă. Toate condiţiile de bază de muncă şi de angajare stabilite prin legislaţie, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi prin orice alte reglementări specifice aplicabile utilizatorului sunt aplicabile în mod direct şi salariaţilor temporari pe durata misiunii de muncă temporară.

În cazul în care misiunea de muncă temporară oferită de agentul de muncă temporară poate pune în pericol viaţa şi integritatea fizică şi/sau psihică a salariatului temporar, acesta este îndreptăţit să refuze misiunea de muncă temporară.

Refuzul salariatului se face în formă scrisă şi nu poate constitui motiv de sancţiune sau concediere.

În perioada de valabilitate a autorizaţiei de funcţionare, agentul de muncă temporară are obligaţia de a comunica agenţiei teritoriale pentru prestaţii sociale în raza căreia şi-a stabilit sediul social orice modificare privind denumirea, sediul, înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică, în termen de 30 zile calendaristice de la data producerii acestora.

În termenul de 30 zile calendaristice agenţiile teritoriale pentru prestaţii sociale au obligaţia de a transmite Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale orice modificare privind denumirea, sediul sau înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică.

La încetarea activităţii, agentul de muncă temporară este obligat să depună autorizaţia de funcţionare, în termen de 15 zile calendaristice, la agenţia teritorială pentru prestaţii sociale.

În termenul de 15 zile calendaristice agenţiile teritoriale pentru prestaţii sociale au obligaţia de a transmite Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale autorizaţia de funcţionare la încetarea activităţii agentului de muncă temporară.

De la data depunerii autorizaţiei de funcţionare, agentul de muncă temporară va duce la îndeplinire obligaţiile stabilite la art. 18 şi 34 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

"Art. 18. — (1) În cazul desfiinţării, în condiţiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2, cât şi cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certzficate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetăţenilor, vor fi preluate de Arhivele Naţionale sau de directiile judeţene ale Arhivelor Naţionale.

(2) Documentele cu valoare practică prevăzute la alin. 1 se preiau după înfiinţarea în cadrul Arhivelor Naţionale şi al direcţiilor judeţene ale Arhivelor Nationale a unor structuri specializate, cu asigurarea, în condiţiile legii, a resurselor umane şi logistico-financiare necesare.

(3) Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certzficate şi extrase privind drepturile cetăţenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, În conditiile alin. 2, pe bază de inventar şi proces verbal de predare-preluare, întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3.

(4) Asigurarea structurilor specializate prevăzute la alin. 2 se realizează cu încadrarea în numărul de posturi şi credite bugetare aprobate Ministerului Administratiei şi Internelor, prin legile bugetare anuale.

Art. 18.1. - (1) Creatorii şi/sau deţinătorii de documente, persoane juridice, care îşi schimbă regimul de proprietate sau îşi modifică obiectul de activitate, precum şi noii deţinători care preiau patrimoniul au obligaţia să dispună măsuri pentru păstrarea, conservarea şi evidenţa arhivei, în condiţiile prevăzute de lege.

(2) Unităţile prevăzute la alin. 1 sunt obligate să ia măsuri împotriva distrugerii, degradării, sustragerii ori comercializării fără drept a documentelor din arhivă.

(3) Depozitarea documentelor prevăzute la alin. 2 se face în spatii şi în condiţiile corespunzătoare, avizate de Arhivele Naţionale sau de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale, după caz. Carnetele de muncă se predau titularilor de drept ori succesorilor legali ai acestora, după caz. [...]

Art. 34. — Creatorii şi/sau deţinătorii de documente sunt obligaţi să comunice în scris, în termen de 30 de zile, Arhivelor Naţionale sau, după caz, direcţiilor judetene ale Arhivelor Naţionale documentele care le atestă înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea, în condiţiile legii, precum şi măsurile dispuse în vederea arhivării documentelor create sau detinute de aceştia."

Autorizaţia de funcţionare a agentului de muncă temporară se retrage în următoarele situaţii:
1. Agentul de muncă temporară se află în procedura insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare;
2. În cazul aplicării sancţiunilor prevăzute la art. 22 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.256/2011

Autorizaţia de funcţionare a agenţilor de muncă temporară se retrage de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în termen de 15 zile lucrătoare de la data constatării situaţiilor menţionate mai sus prin decizie motivată.

Retragerea autorizaţiei de funcţionare se face la propunerea agenţiilor teritoriale pentru prestaţii sociale, la solicitarea motivată a inspectorilor de muncă sau, după caz, a altor organe de control.

Decizia de retragere a autorizaţiei de funcţionare se comunică în scris agenţilor de muncă temporară şi poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii.

Contractele de punere la dispoziţie şi contractele de muncă temporară, aflate în executare în momentul retragerii autorizaţiei de funcţionare, se derulează până la expirarea perioadei pentru care au fost încheiate, cu respectarea dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 53/2003, republicată, fără a prejudicia drepturile contractuale ale salariaţilor temporari sau ale utilizatorilor.

În această situaţie, impozitul pe venit şi contribuţiile datorate de către salariatul temporar bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, după caz, urmează să fie plătite de către utilizator, care are dreptul la acţiune directă împotriva agentului de muncă temporară, în vederea recuperării prejudiciilor cauzate.

Utilizatorul salariaţilor temporari are următoarele obligaţii:
a) să informeze salariaţii temporari cu privire la toate locurile de muncă vacante existente, în vederea asigurării egalităţii de şanse cu ceilalţi angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator, pentru obţinerea unui loc de muncă permanent, prin afişarea unui anunţ general într-un loc accesibil tuturor salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea la utilizatorul respectiv;
b) să asigure salariatului temporar accesul la cursurile de pregătire profesională pe care le organizează pentru salariaţii săi;
c) să pună la dispoziţia reprezentanţilor salariaţilor informaţiile cu privire la utilizarea salariaţilor temporari, în cadrul informării generale privind ocuparea forţei de muncă;
d) să asigure salariaţilor temporari aceleaşi drepturi cu cele ale salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă la utilizator, conferite de lege, de regulamentul intern sau de contractul colectiv de muncă aplicabil utilizatorului, precum şi de orice alte reglementări specifice aplicabile utilizatorului;
e) să ofere şi să prezinte informaţii exacte şi reale privind utilizarea salariaţilor temporari atunci când sindicatele sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor, înfiinţaţi potrivit legii, solicită situaţia încadrării personalului propriu.

În situaţia în care agentul de muncă temporară a încheiat cu salariatul temporar un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, în perioadele dîntre misiuni salariatul are acces la facilităţile existente la nivelul agentului de muncă temporară în ceea ce priveşte formarea profesională şi prevederile legale privind creşterea şi îngrijirea copilului. Numărul salariaţilor temporari va fi luat în considerare la stabilirea pragului minim pentru care sunt aleşi reprezentanţii salariaţilor, în condiţiile legii, la utilizator, la fel ca în cazul în care aceştia ar fi lucrători angajaţi direct de utilizator pe aceeaşi perioadă.

  Misiunea de muncă temporară
Misiunea de muncă temporară înseamnă acea perioadă în care salariatul temporar este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar.

Un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar, cu excepţia cazului în care utilizatorul urmăreşte să înlocuiască astfel un salariat al său al cărui contract de muncă este suspendat ca urmare a participării la grevă.

Misiunea de muncă temporară se stabileşte pentru un termen care nu poate fi mai mare de 24 de luni.

Durata misiunii de muncă temporară poate fi prelungită pe perioade succesive care, adăugate la durata iniţială a misiunii, nu poate conduce la depăşirea unei perioade de 36 de luni.

  Contractul de muncă temporară
Condiţiile în care durata unei misiuni de muncă temporară poate fi prelungită sunt prevăzute în contractul de muncă temporară întocmit după următorul model:

[ Descarcă MODEL CONTRACT DE MUNCĂ TEMPORARĂ în DOC sau PDF ]

  Contractul de punere la dispoziţia utilizatorului a salariaţilor temporari
Utilizatorul este persoana fizică sau juridică pentru care şi sub supravegherea şi conducerea căreia munceşte temporar un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară.

Agentul de muncă temporară pune la dispoziţia utilizatorului un salariat angajat prin contract de muncă temporară, în baza unui contract de punere la dispoziţie încheiat în formă scrisă.

Contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă:
a) durata misiunii;
b) caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii şi programul de lucru;
c) condiţiile concrete de muncă;
d) echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze;
e) orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar;
f) valoarea comisionului de care beneficiază;
g) agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul;
h) condiţiile în care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispoziţie de un agent de muncă temporară.

Iata modelul unui astfel de contract de punere la dispozitia utilizatorului a salariatilor temporari:

[ Descarcă MODEL CONTRACT UTILIZATORI în DOC sau PDF ]

  Nulitatea misiunii de muncă temporară
Orice clauză prin care se interzice angajarea de către utilizator a salariatului temporar după îndeplinirea misiunii este nulă.

Salariaţii temporari au acces la toate serviciile şi facilităţile acordate de utilizator, în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi salariaţi ai acestuia.

Utilizatorul este obligat să asigure salariatului temporar dotarea cu echipamente individuale de protecţie şi de muncă, cu excepţia situaţiei în care prin contractul de punere la dispoziţie dotarea este în sarcina agentului de muncă temporară.

Pe parcursul misiunii utilizatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de muncă pentru salariatul temporar, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Utilizatorul va notifica de îndată agentului de muncă temporară orice accident de muncă sau îmbolnăvire profesională de care a luat cunoştinţă şi a cărei victimă a fost un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară.

  Încetarea misiunii de muncă temporară
La încetarea misiunii salariatul temporar poate încheia cu utilizatorul un contract individual de muncă.

În cazul în care utilizatorul angajează, după o misiune, un salariat temporar, durata misiunii efectuate se ia în calcul la stabilirea drepturilor salariale, precum şi a celorlalte drepturi prevăzute de legislaţia muncii.

Agentul de muncă temporară care concediază salariatul temporar înainte de termenul prevăzut în contractul de muncă temporară, pentru alte motive decât cele disciplinare, are obligaţia de a respecta reglementările legale privind încetarea contractului individual de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Cu excepţia dispoziţiilor speciale contrare, prevăzute în prezentul capitol, dispoziţiile legale, prevederile regulamentelor interne, precum şi cele ale contractelor colective de muncă aplicabile salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator se aplică în egală măsură şi salariaţilor temporari pe durata misiunii la acesta.

Agenţii de muncă temporară nu percep nicio taxă salariaţilor temporari în schimbul demersurilor în vederea recrutării acestora de către utilizator sau pentru încheierea unui contract de muncă temporară.

Copyright © 2013^2018 - JC ENTERPRISE TRAVAIL TEMPORAIRE S.R.L. - Toate drepturile rezervate. iConta Creat de enJoy
Această pagină are un certificat CSS valid! Această pagină are un certificat XHTML 1.0 valid! Hostinger

  Despre noi    Pentru angajatori    Pentru angajaţi    Locuri de muncă    Legislaţie    Contact
    Vizite: [ ] Info vizitator:
    Sistem: CCBot/2.0 (http://commoncrawl.org/faq/)
    Data/ora server: 17.07.2018 08:18:11
    Adresa ta IP: 54.92.163.188
    Provider: ec2-54-92-163-188.compute-1.amazonaws.com